- rãpúne
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rãpún, perf. s. 1 sg. rãpuséi, 1 pl. rãpúserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãpúnã; ger. rãpunấnd; part. rãpús
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rãpúne
Look at other dictionaries:
răpune — RĂPÚNE, răpún, vb. III. tranz. (pop.) A ucide, a omorî. ♦ refl. A şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ fig. A învinge pe cineva într o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – lat. reponere. Trimis de claudia … Dicționar Român
lovitură — LOVITÚRĂ, lovituri, s.f. 1. Atingere bruscă şi puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură. ♢ Lovitură de graţie = (adesea fig.) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit. ♦ Bătaie. 2. fig. Supărare,… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
răpunere — RĂPÚNERE s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) răpune şi rezultatul ei; pieire, moarte; înfrângere, doborâre. – v. răpune. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPÚNERE s. v. asasinare, omorâre, supri mare, ucidere. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
răzbi — RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. intranz. A şi face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuşi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la … Dicționar Român
Romance languages — romance1 (def. 8). [1770 80] * * * Group of related languages derived from Latin, with nearly 920 million native speakers. The major Romance languages French, Spanish, Portuguese, Italian, and Romanian are national languages. French is probably… … Universalium
birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… … Dicționar Român
copleşi — COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil… … Dicționar Român
doborî — DOBORÎ, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A… … Dicționar Român
mântui — MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. tranz. şi refl. 1. (pop.) A (se) salva (dintr o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obţine iertarea pentru păcatele săvârşite, a scăpa de … Dicționar Român
